DANIELA SI ZARA O POVESTE UIMITOARE DINTRE 2 SUFLETE MINUNATE!

La fel ca multe alte personae si eu iubesc animalutele .

 

Nimic deosebit, veti spune voi cei care cititi aceste randuri , insa pe mine m-a marcat enorm . Acum multi ani in urma am plecat la tara la bunici sa vedem ce mai face piciul nostru ,era in vacanta .

Totul era frumos , ca la tara, pana a inceput sa ploua de fapt sa bata grindina de luai bulgarii de gheata cu lopata .Deodata din spatele casei s-a auzit un mieunat disperat , un pisoi mic si murdar cu ochii lipiti incerca sa intre in curtea noastra pe o crapatura din gard.

L-am luat, am incercat sa-l incalzim putin .Baiatul meu a inceput sa planga si el de nu mai stiam pe caresa-l linistesc mai intai. Am luat pisoiul ,bineanteles ,am ajuns acasa la oras si fuga cu el la veterinar.Era racit cobza , cu febra mai mica decat normal , ne-am luptat 5 zile sa –si revina dar starea pisicului era inca foarte proasta.

Nu mai avea nici o sansa din spusele doctorului.Am venit acasa plangand si in noaptea aceea am dormit cu pisoiul infasurat intr-un fular verde, in fotoliu ,cu el la pieptul meu.

Dimineata nu-mi venea sa cred ce aud , mici sunete de bucurie din fular, pisoiul meu prinsese glas si plangea de foame.

Cand ne-a vazut doctora nu-i venea sa creada si uite asa in cateva zile s-a recuperat bine si am aflat ca e fetita . Am botezat-o Zara.

Timpul a zburat , a inceput scoala si intre copii mei s-a inchegat o adevarata prietenie. In scurt imp Zara ne-a cucerit pe toti .

Daca eu eram plecata de acasa cateva zile nu manca nimic,daca imi era rau , ma durea ceva era mereu prezenta .

De cele mai multe ori dormea pe spate intre mine si sotul meu  cu o labuta pe fiecare din noi, ca un copil. De multe ori am avut asa sentimentul ca Zara ne-a adus mult noroc in casa exact cum se spune despre pisicutele calico.

Anii au trecut cu bucurii, cu necazuri ca in orice familie , noi am mai imbatranit, baiatul a crescut , a terminat liceul , a inceput facultatea.

Zara e cu noi in fiecare zi si ne lumineaza cu prezenta ei. Intr-o zi ma jucam cu ea si o mangaiam pe burtica cand ceva vinetiu mi-a atrasatentia .

Avea la o tatica un fel de galmita , usor vinetie . Cateva zile am tinut-o sub observatie si galmita mi s-a parut ca a trecut dar dupa o luna a aparut din nou si uite asa am ajuns la veterinar.

Dupa ceva analize facute vestea a cazut ca un boomerang peste noi : cancer mamar, fiind sterilizata de la un an. Am inceput un fel de chimioterapie , cateva luni dar nu era mai bine. Am ajuns la operatie si a trebuit sa-I scoata tot lantul mamar.

A fost taiata pe burta de la gat pana lacodita, exagerand putin. Cand s-a trezit din anestezie tipa din toata inima , la vocea mea s-amai linistit putin , am stat cateva ore cu ea sa-si revina mai bine si am ajuns acasa .

Pana a trecut efectul anesteziei a stat la mine in brate, am mai pus-o si langa mine dar nu puteam pleca de langa ea ,imediat mieuna dupa mine.

De fapt asta era datoria mea :sa stau langa ea.A doua zi am petrecut cam 3 ore la veterinar cu perfuzia , evident ca era foarte speriata , dar eu o mangaiam pe cap , sotul pe labuta libera si am vorbit cu ea tot timpul ,reusind sa terminam perfuzia .

In toata perioada asta critica cred ca am vorbit cel mai mult in viata mea.

Incet ,incet si-a revenit , am continuat injectiile de chimioterapie , manca binisor, operatia s-a vindecat admirabil si sarea ca o caprita prin casa, redevenise iubita noastra Zara…au trecut cele 6 luni critice bine credeam noi. Medicul ne spusese ca e un hop dar daca trece de aceste 6luni se prelungesc sansele de viata ale ei.

Asa am crezut si noi ca ea parea bine, era vesela ,iubareata , jucausa, cam babuta trecuse de 13 ani…Din pacate boala a lucrat pe ascuns si ia cuprins plamanii , incepuse sa slabeasca , puterile o paraseau pe zi ce treceau , injectiile doar cele pentru durere cred ca mai aveau efect.

Nu mai putea sa respire, nici nu mai puteam sa ma uit in ochii ei. Intr-o seara a adormit la locul ei intre mine si sotul meu, abia repira , la un moment dat am adormit si eu …dimineata era doar corpul ei , restul plecase la cer….

Am inmormantat-o intr-o poienita …greu, foarte greu …13 ani si 5 luni am fost impreuna.Nu credeam ca voi suferi si plange dupa o pisicuta in asa hal …asta e viata uneori ,prea dura.

Timpul trece. Povestea mea si a Zarei o mai stiu cateva personae de pe facebook, fiind inscrisa ingrupuri diferite cu si despre animale ,care m-au ajutat moral foarte mult la acea vreme .

Dintre toate o domnita draguta s-a oferit sa-mi dea cadou un puiut de la motanul ei , un britishsuper frumos, cand va avea bineinteles.Si uite asa a aparut Tasha in viata mea cand avea 2 luni, e o nazdravana opusa total Zarei.

E mai distanta , capoasa, nu-i place in brate si foarteindependenta Ne iubeste asa mai de la distanta , in felul ei. Am inteles ca multe dintre acesteaspecte sunt legate si de caracterul rasei.Ne-am obisniut cu felul ei de fi , o iubim asa cum e , acum de curand a iceput si ea sa doarmanoaptea la picioarele mele.

E curata , intelingenta cum sa n-o iubesti, am un suflet cu care savorbesc.

Pentru ca e foarte fotogenica am participat la diverse concursuri pentru amuzament, pentru acastiga jucarele…etc

La unul din concursuri a castigat un volum de carte numit “Peripetiile luiPufos Lipicios ‘’scrisa de Ana Sorina Corneanu.

A mai urmat un volum “Aventurile lui Pufos “ si in al trei-lea volum “Jurnalu lui Pufos Lipicios ‘’avem onoarea ca unul dintre personaje sa fie Tasha.

Sunt carticele pentru copii iar personajele sunt pisicute

.E bine sa ai animalute in casa. La un moment dat cand baiatul meu era mai mic am avut papagal, doua broaste testoase, pesti pisica , mai vroia si caine…. Unul dintre pesti , sanitar,traieste si acum , are vreo 11 ani .

 

Un articol de suflet! Multumesc draga mea Daniela Andrei pentru povestea ta!

 

[ulp id=’fwOwVV4ajLeVimtX’]

 

Această intrare a fost publicată în Diverse . Pune legătura în semnele de carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *